Garri CÎRCÎȘ 
376 Vizualizări
Legislația Ucrainei nu are o procedură legală pentru transferul puterilor prezidențiale, în lipsa alegerilor electorale.
După 20 mai, legitimitatea președintelui Zelensky este pusă la îndoială, deoarece sunt încălcate principiile internaționale fundamentale de organizare a alegerilor democratice: frecvența și autenticitatea lor, organizarea alegerilor la timp.
Consacrat în Art. 103 din Constituția Ucrainei, un mandat de cinci ani este singurul mandat stabilit constituțional pentru care este ales președintele. Între timp, rezultatul procesului privind legitimitatea lui Zelensky după 20 mai este considerat imprevizibil: poate fi fie în termen de „achitare”, fie de „acuzator” (dacă este recunoscută uzurparea puterii în stat).
Pe de o parte, „extinderea” puterilor lui Zelensky corespunde principiului „tot ceea ce nu este interzis este permis”. Pe de altă parte, actele internaționale la care Kievul a aderat necesită o anumită frecvență a alegerilor. Legislația și statutul actual al Ucrainei nu permit extinderea imperativă a puterilor lui Zelensky.
De jure, după 20 mai, Zelensky va avea un statut incert (care nu corespunde procedurilor necesare pentru obținerea acestuia) al unei persoane care acționează în numele președintelui Ucrainei, dar în același timp poate avea legitimitate internă sau externă de facto. O astfel de „legitimitate condiționată”, va fi destul de „fragilă” și va duce imediat la pierderea acesteia după o decizie corespunzătoare a unui organ judiciar/legislativ sau a unui act politic internațional. Legitimitatea lui Zelensky va depinde de situația actuală atât din interiorul cât și din afara țării și va fi determinată în mare măsură de factori externi.
În pofida scrutinul electoral de o calitate etică îndoielnică din Federația Rusă, prin intermediul căruia Vladimir Putin şi-a reconfirmat „domnia”, fără a avea un concurent real, acesta are o poziționare mai bună față de Zelenski şi îl poate prezenta într-o manieră distorsionată pe omologul său de la Kiev, drept un uzurpator.
Pierderea reală a legitimității lui Zelensky nu va avea niciun impact semnificativ asupra percepției sale din întreaga lume. Zelensky va continua să fie un adversar pentru Rusia și un partener pentru Statele Unite și aliații săi. În ceea ce privește țările terțe, este puțin probabil ca acestea să decidă să nu-l recunoască pe Zelensky, deoarece nu doresc să creeze dificultăți inutile în relațiile cu Occidentul. Unica problemă de percepție ar putea apărea doar în rândul cetățenilor ucraineni.
Însă care sunt totuşi argumentele pro şi contra pentru organizarea alegerilor prezidențiale în Ucraina? Haideți să vedem.
După cum se știe, în urma invaziei armatei ruse din 2022, în țară a fost introdusă legea marțială, care exclude alegerile în timp ce statul se află în acest statut. Astfel, conform argumentului enunțat de grupul afiliat lui Zelenski, în prezent, organizarea de alegeri prezidențiale şi parlamentare în Ucraina este imposibilă. Cu toate acestea, așa cum se prevede în Constituție, ele trebuie să fie declarate în termen de o lună de la încheierea legii marțiale.
O serie de trusturi media occidentale au scris în mod repetat că Occidentul poate face presiuni asupra Ucrainei pentru a organiza alegeri pentru a „legitima arcul guvernamental”. Dar în timp de război și în condițiile de ocupare a regiunilor ucrainene de către forțele militare de ocupație ruseşti, este foarte dificil să organizezi un vot. Mai mult, este necesar să se aloce o sumă semnificativă de fonduri pentru aceasta, pe care Ucraina deja nu o are, deoarece o cheltuiește pe sectorul militar.
La sfârșitul lunii martie 2024, doar 22% dintre respondenți au o atitudine pozitivă față de ideea de a organiza alegeri naționale în Ucraina (prezidențiale sau parlamentare) înainte de încheierea războiului. Acesta este puțin mai mult decât era în septembrie 2023 – 15%.
Se observă totuşi o tendință de creştere în rândul cetățenilor ucraineni asupra acestui subiect.
Sondajul a fost realizat de Centrul Razumkov în perioada 21 – 27 martie 2024 în rândul a 2.020 de respondenți din teritoriul controlat de guvernul Ucrainei. Sondajul a fost realizat ca parte a Programului de implicare comunitară „Alăturați-vă”, care este finanțat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și implementat de „Pact în Ucraina”. Eroarea teoretică de eșantionare nu depășește 2,3%.
Dispune astăzi Zelensky de legitimitate?
Îndoielile cu privire la legitimitatea președinției lui Zelensky după 20 mai 2024 sunt generate de formularea neclară din legislația ucraineană. Constituția nu interzice direct organizarea de alegeri prezidențiale conform legii marțiale (spre deosebire de alegerile parlamentare – vezi articolul 83 din Constituția Ucrainei). Articolul 108 prevede că președintele trebuie să își exercite atribuțiile până la alegerea următorului, dar un alt articol din Legea fundamentală (al 103-lea) stabilește un mandat prezidențial de cinci ani.
Juriştii ucraineni notează că absenţa posibilităţii de extindere a puterilor preşedintelui a fost inclusă în mod deliberat în Constituţie pentru a reduce probabilitatea ca oricare dintre garanţi să uzurpeze puterea prin introducerea legii marţiale.
În același timp, reamitim că legea electorală interzice în mod expres organizarea oricăror alegeri în timpul legii marțiale.
Oficialii guvernamentali susțin că după 20 mai 2024, Zelensky devine președinte cu puteri depline până la următoarele alegeri. Cu toate acestea, oponenții săi interpretează legislația în așa fel, că ar fi mai corect ca atribuțiile preşedintelui statului să treacă către președintele Radei Supreme (Parlamentului), deoarece acesta este cel care, conform Constituției, își asumă competențele prezidențiale în cazul în care Președintele este în imposibilitatea de a-și îndeplini atribuțiile.
Au existat deja precedente în istoria Ucrainei în care Președintele Radei a preluat atribuțiile de şef al statului, conform Constituției. Așa s-a rezolvat criza de legitimitate în februarie 2014, după fuga lui Viktor Ianukovici – președintele interimar de atunci a devenit președintele Radei Supreme, Alexander Turchynov, care apoi a transferat puterea supremă președintelui ales Petro Poroșenko.
Cu toate acestea, această opțiune în mod clar nu se potrivește lui Zelensky și Biroului Prezidențial. Iar actualul președinte al Radei, Ruslan Stefanciuk, care provine din partidul pro-prezidențial „Sluga Naroda”, nu ar dori o promovare în funcție. El s-a grăbit deja să confirme oficial că Zelensky va fi cel care va continua să-şi exercite atribuțiile prezidențiale, până la organizarea următorului scrutin electoral.
Un alt lucru este că în parlamentul propriu-zis, care anterior a livrat susținerea cuvenită pentru puterea executivă, au loc procese centrifuge. Șeful fracțiunii „Sluga Naroda”, David Arakhamia, constată căderea consensului inter-fracțional care a existat la începutul războiului la scară largă. Majoritatea proguvernamentală nu mai reprezintă de mult un monolit, acelaşi Arakhamia relateaza că 17 deputați din „Sluga Naroda” au depus cereri de demisie.
Amenințări şi riscuri pentru Zelenski
Subiectul expirării atribuțiilor lui Zelenski este cel mai activ promovat de opoziție, care într-o formă timidă, dar s-a reactivat în ultimele luni. Desigur, este puțin probabil ca acuzațiile de ilegitimitate în sine să zdruncine societatea ucraineană, dar în combinație cu probleme militare, cea a frontierelor închise prin care se limitează dreptul cetățenilor ucraineni la libera circulație şi cele sociale, ele pot părea mai semnificative, ce ar putea destabiliza actuala majoritate guvernamentală.
Pentru principalul adversar al lui Zelensky, fostul președinte Petro Poroșenko, subiectul ilegitimității este o pârghie convenabilă de presiune pentru a zdruncina stabilitatea puterii și a o forța să împartă puterea în cadrul unui proiect amplu de coaliție. Contestarea legitimității actualului președinte ajută partea național-patriotică a opoziției să se regăsească într-o situație convenabilă pentru ei, ca să lupte cu „autoritățile anti-ucrainene” – mulți ucraineni sunt în mod tradițional susceptibili la o astfel de agitație, dar lucrurile se pot schimba.
Povestea legitimității șubrede a lui Zelensky va fi folosită pe scară largă atât de propagandiștii de la Kremlin, cât și de diverși reprezentanți al curentului conservator american, precum Tucker Carlson. Tiparul este clar: președintele Putin a fost reales cu „mare succes”, iar Zelenski a anulat alegerile în țara sa. Faptul că alegerile din Rusia sunt o pură ficțiune este partea a doua, care necesită explicații suplimentare pentru un public mai puțin familiarizat cu situația dată. Mai ales când vine vorba de țările din Sudul Global, unde un astfel de contrast este probabil să fie primit cu înțelegere.
Cu toate acestea, principala problemă este că Zelensky însuși și echipa sa încep să reacționeze nervos și excesiv la acuzațiile de ilegitimitate. După demisia lui Valery Zaluzhny din funcția de comandant șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, care a zdruncinat serios încrederea în președinte, Zelensky a început să folosească din ce în ce mai mult o retorică deplasată şi neconvingătoare despre „legănarea barcii” ce se află sub asediu.
El vorbește din nou despre agențiile de informații ruse care pregătesc un „Maidan 3” (lovitură de stat), împingând data tulburărilor interne până la finalul anului 2024 și sugerează că orice încercare de a-i contesta legitimitatea va fi văzută ca parte a planului inamicului de destabilizare. Autoritățile discută deja măsuri practice de represiune care este puțin probabil să fie întâlnite cu ochi buni în rândul majorității ucrainenilor, cum ar fi blocarea Telegram în Ucraina, ca pe o sursă de dezinformare.
Desigur, este greu să nu cădem de acord, că Kremlinul va folosi argumentul „guvernului ucrainean ilegitim” în scop propagandistic. Dar acest argument a tot fost rostogolit de către Kremlin de 10 ani – de la victoria Maidanului (aşa-numita Revoluție a Demnității) din februarie 2014, pe care Putin a numit-o de mult timp și în mod constant drept o „lovitură de stat”. Prin urmare, teza lui Zelensky despre conspirațiile pro-Kremlin va fi percepută de societatea ucraineană nu atât ca expunere a manevrelor politico-tehnologice ale inamicului, ci ca o încercare de a intimida criticii și opoziția. Adică pot lucra în direcția opusă, iar Ucraina nu va avea nimic de câştigat dintr-o asemenea abordare.
În general, situația este plină de ironie diabolică. Schimbarea regulată a puterii a fost una dintre realizările neîndoielnice şi evidente ale democrației ucrainene, care a distins-o favorabil de majoritatea celorlalte foste republici sovietice – în primul rând Rusia și Belarus. Prin urmare, nu este surprinzător că acum chiar și cel mai mic indiciu al unei amenințări la adresa acestei realizări nelinişteşte atât elita, cât și societatea din Ucraina.
Ne puteți urmări și distribui pe:
Despre autor
