Pentru prima dată într-o competiție internațională românii s-au evidențiat nu doar prin jocul sportiv ci și prin numărul mare de suporteri. O maree galbenă a inundat orașele germane generând uimire dar și bucuria crâșmarilor teutoni. Simpatia față de alții trece de cele mai multe ori prin buzunar, interesul fiind cel care setează imaginea publică. Consumeriști cum îi cunoaștem, românii noștri, sunt sigur, că nu au făcut rabat de la a băga adânc mâna în buzunar, chiar dacă asta o sa-i coste foarte tare. Valurile de suporteri tricolori au generat câștiguri care într-o astfel de competiție intodeauna contează. Dincolo de limbajul corect politic al oficialilor UEFA, ce pare la moda in Europa vremurilor noastre, banii ramân sangele care curge prin venele unor astfel de evenimente cu audiență de sute de milioane de oameni.
În acest context, cenușăreasa desculță din est începe să fie percepută și altfel decât până acum. Bagheta fermecată a intrarii in UE și banii primiți la pachet cu reguli au generat un nivel de prosperitate pe care europenii nu au fost obisnuiți să-l vada la români. Migrația uriașă, altfel negativă într-o primă percepție, a generat însa și efecte pozitive fiind principalul generator de schimbare in România.
Nu trebuie uitat faptul că au plecat aceia care voiau o altă viață, apăsați de sărăcia și de corupția din tara. Au fost printre cei mai creativi și curajosi români. Lupta lor de adaptare și de integrare într-o lume străină i-a facut foarte competitivi și cu asteptări foarte mari. Mult peste nivelul celor din țară! De acolo și foamea asta de mândrie, furia cu care iși înfruntă vechile frustrări. Cu un succes mai mare sau mai mic în noua lume în care s-au relocat, cu toții simt nevoia confirmarii unei identități de care sa fie mandri. Iar asta, ei stiu bine, nu se poate intampla de-a lungul vietii lor decât dacă țara lor va fi capabila să se reinventeze, să-și depașească condiția.
In perioada 2017 -2019 au fost principalul catalizator al mișcarilor de stradă, cand au încercat să insufle un nou spirit, însă trădarea politicienilor sustinuți de ei, blazarea majorității din țară și chiar opoziția așa zișilor tradiționaliști le-a generat o maximă deziluzie.
România e împartită astăzi intre o majoritate conformistă, speriată de orice schimbare și care insistă în a ramâne în cunoscuta “stabilitate” a unei supraviețuiri la limită și o minoritate la care se alătură dispora, care iși doreste o schimbare de paradigmă. Acestia din urma sunt cei care generează prosperitate, cei care plătesc pensiile și salariile celorlați și care vor o România așa cum n-a fost niciodată.
Provocarea anilor urmatori vine din aceasta lupta surdă intre vechiul corupt și conformist și un nou pe care va trebui să-l administrăm in contextul schimbarilor globale.